Bateriile sunt deşeuri periculoase

Componentele lor sunt dăunătoare mediului înconjurător de aceea nu trebuie aruncate la gunoi pentru că pot elibera metalele grele care le compun. Prin degradare ele poluează cu metale precum mercur, plumb, cadmiu, litiu şi nichel, deosebit de nocive pentru sănătate odată ce ajung în sol, apă, atmosferă şi în general în mediul înconjurător.
Sunt nişte „mici bombe poluatoare care generează un impact negativ asupra solului şi apei subterane ” – susţine Carlos Martin, un cercetător argentinian.

Nu toate bateriile (pilele) sunt la fel de dăunătoare.
- bateriile de carbon-zinc sunt cele mai puţin toxice pentru că au un conţinut de mercur sub 0,025% din greutatea totală. Sunt folosite în mod normal pentru lanterne, jucării şi aparate mecanice;
- baterii alcaline cu mangan - au un conţinut de mercur de 0,1%;
- baterii oxid de argint – conţin 1% mercur.
- cele mai periculoase sunt bateriile-butoni pentru că au în componenţa lor peste 30% mercur. Sunt folosite la ceasuri, calculatoare;
- baterii nichel cadmiu sunt reîncărcabile. Nu au mercur dar sunt toxice datorită cadmiului. Avantajul e că, putându-se reîncărca, sunt valorificate mai bine şi nu sunt aruncate după prima folosire.
- Baterii cu litiu - extrem de nocive datorită litiului.
- Baterii zinc-aer. Conţin 1% mercur.

O baterie-buton poate contamina 600.000 litri de apă. În contact cu apa, mercurul din baterii formează o substanţă numită metil-mercur, cancerigenă, care poate afecta sistemul nervos şi rinichii.
Plumbul afectează sistemul nervos, rinichii şi aparatul reproducător şi nu se degradează. Atunci când se eliberează în aer poate fi transportat pe distanţe mari înainte de a se sedimenta.
Litiul este neurotoxic şi toxic pentru rinichi. Intoxicaţia cu litiu produce afecţiuni respiratorii, infarct de miocard şi endem pulmonar.
Cadmiul este o substanţă cancerigenă care dacă este aspirată produce leziuni în plămâni iar înghiţită produce daune asupra rinichilor. O doză mare produce moarte.
Nichelul are efecte asupra pielii. Respirarea unor cantităţi mari produce bronşită cronică şi cancer de plămâni. Se eliberează în atmosferă prin incineratoarele de gunoi.


În România anual sunt aruncate:
- 800.000 tone de baterii de automobile;
- 190.000 tone de acumulatori industriali;
- 160.000 de baterii portabile;

România este obligată conform normelor UE să creeze centre de colectare a bateriilor. Normativele comunitare se referă atât la bateriile portabile cât şi la bateriile de automobile şi acumulatorii industriali.
Până în 2012, România va trebui să colecteze 25% din baterii şi acumulatori şi 45% până în 2016.

Conform legilor care transpun directivele europene, cei obligaţi să creeze un sistem de gestionare a bateriilor sunt chiar producătorii şi importatorii, care până acum nu s-au mobilizat în nici un fel.

Cum se colectează în alte părţi?

În ţările cu tradiţie în reciclare, colectarea de baterii este o sarcină a administraţiei locale, care îşi recuperează cheltuielile la rândul său chiar de la producători şi importatori şi din fonduri europene.
În Spania de exemplu, într-un oraş precum Granada care are în jur de 240.000 de locuitori, există 41 de „puncte de reciclare” de baterii.

Aşa arată punctele de reciclare – e vorba de containere unde se aruncă numai baterii şi care se instalează prin oraş.

S-au putea face foarte uşor şi la noi dacă ar exista voinţă în administraţia locală.