România eoliană

Energia eoliană în România este sublimă dar lipseşte cu desăvârşire! De ce lipseşte? Poate pentru că ne mişcăm mai greu decât vecinii noştri ori pentru că dincolo de reglementările copiate din normele UE, nu există prea mult entuziasm din partea guvernanţilor pentru a stimula acest sector.

Mai mulţi investitori de pe piaţa internaţională a energiei eoliene şi-au anunţat intenţia de a construi parcuri eoliene:

• Enel (Italia), care, prin preluarea firmei Blue Line Bistriţa, dispune de posibilitatea de construi turbine cu o capacitate potenţială de 200 MW instalaţi;
• Eviva Nalbant, o subsidiară a grupului portughez Martifer, a concesionat la Babadag, judeţul Tulcea, un teren cu o suprafaţă de 260 de hectare, unde va dezvolta un parc eolian de 48 MW, reprezentând prima etapă dintr-un proiect care vizează construcţia unor centrale eoliene de 400 MW, până în 2012;
• Distribuitorul şi furnizorul de energie deţinut de stat Electrica vizează deţinerea a circa 100 MW în turbine eoliene;
• Grupul ceh CEZ urmăreşte realizarea unor investiţii greenfield pentru construcţia unor capacităţi eoliene tot de 100 MW.
• Distribuitorul de gaz petrolier lichefiat Butan Gas, fondat de omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan, a anunţat că va investi în producţia de energie eoliană.

Intenţii similare au anunţat şi grupul german E.ON, compania spaniolă Detea şi firma energetică de stat Verbund Austria, aceasta din urmă fiind interesată de construcţia unui parc de turbine eoliene în zona şantierului naval Constanţa.

Însă la Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Energiei – ANRE – nu a ajuns nici o cerere pentru autorizaţia de funcţionare. "Încă nu a venit nimeni la noi să ceară autorizaţie de înfiinţare, deşi multe companii spun că intenţionează să investească în turbine eoliene. Mulţi încă fac studii, evaluări, măsurători", a declarat agenţiei MEDIAFAX Nicolae Opriş, vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

Energia eoliană în lume

În multe ţări, proporţia energiei generate de energia eoliană rivalizează cu combustibilii convenţionali. În prezent în Danemarca peste 20% din electricitatea ţării este furnizată de vânt. În Spania este de 9% şi se estimează că o să ajungă la 15% până la sfârşitul decadei.
Ca volum, pe primul loc în lume se situează Germania, ţară care a pus în aplicare mai multe politici care să stimuleze creşterea sectorului energiei regenerabile, principala măsură fiind o lege care obligă companiile să cumpere cu prioritate electricitate generată din surse regenerabile.

În Germania se produce o treime din toată energia eoliană din lume (20.622 MW la 01/01/2007). Companii precum Nordex, Plambeck sau Energiekontor sunt listate la bursă. Industria eoliană germană a devenit un factor comercial enorm înregistrând un volum de vânzări de 5,6 miliarde de euro şi peste 73.800 de angajaţi în 2006.

Informaţii interesante:

• Raportul Consiliului Mondial pentru Energia Eoliană pe 2006;
• Statistica Asociatiei Europene a Energiei Eoliene (EWEA) pe 2006;

Bateriile sunt deşeuri periculoase

Componentele lor sunt dăunătoare mediului înconjurător de aceea nu trebuie aruncate la gunoi pentru că pot elibera metalele grele care le compun. Prin degradare ele poluează cu metale precum mercur, plumb, cadmiu, litiu şi nichel, deosebit de nocive pentru sănătate odată ce ajung în sol, apă, atmosferă şi în general în mediul înconjurător.
Sunt nişte „mici bombe poluatoare care generează un impact negativ asupra solului şi apei subterane ” – susţine Carlos Martin, un cercetător argentinian.

Nu toate bateriile (pilele) sunt la fel de dăunătoare.
- bateriile de carbon-zinc sunt cele mai puţin toxice pentru că au un conţinut de mercur sub 0,025% din greutatea totală. Sunt folosite în mod normal pentru lanterne, jucării şi aparate mecanice;
- baterii alcaline cu mangan - au un conţinut de mercur de 0,1%;
- baterii oxid de argint – conţin 1% mercur.
- cele mai periculoase sunt bateriile-butoni pentru că au în componenţa lor peste 30% mercur. Sunt folosite la ceasuri, calculatoare;
- baterii nichel cadmiu sunt reîncărcabile. Nu au mercur dar sunt toxice datorită cadmiului. Avantajul e că, putându-se reîncărca, sunt valorificate mai bine şi nu sunt aruncate după prima folosire.
- Baterii cu litiu - extrem de nocive datorită litiului.
- Baterii zinc-aer. Conţin 1% mercur.

O baterie-buton poate contamina 600.000 litri de apă. În contact cu apa, mercurul din baterii formează o substanţă numită metil-mercur, cancerigenă, care poate afecta sistemul nervos şi rinichii.
Plumbul afectează sistemul nervos, rinichii şi aparatul reproducător şi nu se degradează. Atunci când se eliberează în aer poate fi transportat pe distanţe mari înainte de a se sedimenta.
Litiul este neurotoxic şi toxic pentru rinichi. Intoxicaţia cu litiu produce afecţiuni respiratorii, infarct de miocard şi endem pulmonar.
Cadmiul este o substanţă cancerigenă care dacă este aspirată produce leziuni în plămâni iar înghiţită produce daune asupra rinichilor. O doză mare produce moarte.
Nichelul are efecte asupra pielii. Respirarea unor cantităţi mari produce bronşită cronică şi cancer de plămâni. Se eliberează în atmosferă prin incineratoarele de gunoi.


În România anual sunt aruncate:
- 800.000 tone de baterii de automobile;
- 190.000 tone de acumulatori industriali;
- 160.000 de baterii portabile;

România este obligată conform normelor UE să creeze centre de colectare a bateriilor. Normativele comunitare se referă atât la bateriile portabile cât şi la bateriile de automobile şi acumulatorii industriali.
Până în 2012, România va trebui să colecteze 25% din baterii şi acumulatori şi 45% până în 2016.

Conform legilor care transpun directivele europene, cei obligaţi să creeze un sistem de gestionare a bateriilor sunt chiar producătorii şi importatorii, care până acum nu s-au mobilizat în nici un fel.

Cum se colectează în alte părţi?

În ţările cu tradiţie în reciclare, colectarea de baterii este o sarcină a administraţiei locale, care îşi recuperează cheltuielile la rândul său chiar de la producători şi importatori şi din fonduri europene.
În Spania de exemplu, într-un oraş precum Granada care are în jur de 240.000 de locuitori, există 41 de „puncte de reciclare” de baterii.

Aşa arată punctele de reciclare – e vorba de containere unde se aruncă numai baterii şi care se instalează prin oraş.

S-au putea face foarte uşor şi la noi dacă ar exista voinţă în administraţia locală.

Adopta un copac!

De azi sunt mama unui copac. Mi l-a facut Monia cadou de Craciun. Tare, nu? E vorba de initiativa unui ONG de reimpadurire a unei zone. Daca vreti si voi sa faceti un cadou mai inedit unei persoane puteti opta pentru a-l/o imbogati cu un copac. Apasati aici sa vedeti cum.

Despre savanti si viitor

Aseara am citit un articol despre posibile scenarii de combatere a incalzirii globale, altele decat reducerea arderilor de combustibil fosil. Si erau prezentate niste solutii propuse de unii savanti in materie. Doamne fereste! Pai sa te numesti savant si sa zici ca solutia ar fi detonarea de praf in stratosfera care sa protejeze pamantul de razele solare, sau sa trimiti in spatiu un fel de pelicula precum plasticul de la ochelari de soare care sa refracte radiatiile mi se pare absurd. E ca sicum as zice ca vreau sa infrumusetez blocurile din Bucuresti si pentru asta m-am gandit sa le infasor in carton colorat. Si oricum concluzia fiecarui savant, asta dupa ce era intrebat daca solutia lui era fezabila, era "cel mai sigur ar fi sa reducem nivelul arderilor de combustibil fosil". Deci tot sa mergem cu bicicleta si transportul in comun si sa nu mai blocam traficul fiecare in cutiuta lui cu roti(ma rog si ABS, airbag-uri, si ce mai are o masina inauntru) e optiunea cea mai sigura.

baloane, baloane, sticle si borcane

Toata lumea vorbeste despre reciclare si practic reciclarea este asociata de foarte multa lume cu reciclarea hartiei. De ce nu se vorbeste si de reciclarea altor resurse. Uite de exemplu eu cand eram mica reciclam sticle si borcane de sticla, nu pentru ca as fi fost vreo activista de mediu la varsta respectiva, ci pentru ca toti banii imi ramaneau mie sa-mi cumpar bomboane. Totusi, mi s-a format asa o deprindere si nu arunc niciodata borcanele de sticla, ci le strang frumos. De cele mai multe ori nu am ce face cu ele, ca nu poate nici matusi-mea de la Slatina sa faca atatea dulceturi si zacusti cate borcane ii duc eu, asa ca intreb si eu intr-o doara: mai exista centre de reciclare pentru sticle si borcane?!